Simt să mai scriu cel puțin încă o strofă, dar mi-am propus să public acum forma actuală a versurilor.
Îmi trebuie niște haine Să nu-mi fie frig Și plec în lume, fără frici și fără dume Pune-mă să strig Fără mâncare și spălare Doamne dă-mi să rezist ușor Să stau liniștit într-o recreere Cu prieteni formând un cor Da, pune-mă să strig, Până sufletu-mi întregesc Al câinelui covrig Să cadă, că nu-i regesc Ci-i virtual și problematic Că ne naștem cu calculator Ajungem în viața de apoi sistematic Fără să ne fie cineva dator
