O altă poezie. Aștept comentarii.
Eu sunt omul destinat pieirii Neștiut de cei care-l adoră Care-i repetă toate felurile vorbirii Și așteaptă de la el o nouă metaforă Algoritmul le spune să aștepte Înainte de a da copiere la al lui specific Și trecut-prezent-viitor se supune necriptic Omul trebuie să se bucure științific Mă bucur științific, dar bani cash aveți? Nu văd banii, nici în cont nu-i văd Că m-aș bucura și acum de ei, ce ziceți? N-aș aștepta să-i merit de la un job, prevăd Dacă scriu o poezie frumoasă Doar de milă-mi dați bani? Eu sunt defectul atunci, gloată mărinimoasă Și ai voștri, domnilor stăpâni? Ziceți să primesc banii când am nevoie de ei Vedeți că am sursă de venit? Știți câți bani avem acum, preaiubiți mișei? Nu v-ați speria deloc în locul meu necuvenit? Cine produce pitirea unui om? Nu traumele, domnilor cu spirit econom? Știți cum lucrează tata? Dar de mama știți? De venit minim garantat, nu vreți să auziți? Să știți că am învățat la școală, Părinții mei la fel, nu într-o doară.
Mulţi am învăţat. Dar să ştii că aprecierea nu din câţi bani ai vine. Sau nu din asta ar trebui să vină. Cine ne apreciază pentru câţi bani avem, sau ne judecă pentru câţi nu avem, nu ar trebui să fie lăsat prea mult prin jurul nostru.
Pe de altă parte, că nu e apreciată munca, da. Dar asta e altă discuţie.
Mulțumesc din suflet pentru comentariu, Potecuța!
Eu știu bine cât ne-am chinuit, în special părinții, legat de lipsa banilor. Când lipsa banilor se transformă în blocaje ale întrajutorării în familie, este greu. Părinții m-ar fi apreciat dacă făceam mai mulți bani, și n-am făcut. Acum sunt îndreptățit să nu-i mai las în jurul meu? (ironie)
Te rog să mă scuzi pentru mesajul scos din context. În ultimele luni am început să nu mai rețin bine contextul, dar cel puțin mi-am deschis gura. Dumnezeu să-mi ajute să mă descurc cu gură fără minte, că cei care au minte deseori n-au gură sau n-au tastatură sau telefon cu Internet sau… (ironie).
Munca mea a fost apreciată dar sunt bolnav psihic practic. Aș putea să fac un gest incredibil de a mă reangaja, dar nu merită. Un an de autotortură ar fi, poate că e mai plăcut pentru mine să ajung cu cei dragi să cerem bani (ironie).
Părinții mei nu sunt cerșetori să-și bată alții joc de ei. Am vorbit cu ei despre ideea de venit minim garantat și ei îmi respectă idealul acesta. Ar crăpa toate industriile rele sau profitoare.
Te rog să mă ierți că m-am descărcat sufletește aici. Aștept cu nerăbdare alte comentarii. O seară plăcută și frumoasă, Potecuța!
Eu mă refeream la cei care apreciază un om doar după banii pe care îi are. Averea nu spune nimic despre un om. E om om bogat şi atât, da. Asta poţi spune. Dar un om poate avea o grămadă de calităţi, fără să deţină averi. Şi eu asta apreciez la un om. Să fie om.
Numai bine îţi doresc!