Categorii
Versuri

Autostăpânire, grea autostăpânire

Din seria: ficțiune de completat.

Uit repede. Ca și cum altcineva ar gândi pentru mine, cel micuț și pricăjit. Și poate e drept. Aș vrea să țin minte, dar ar durea prea tare. Între timp m-am macho-izat si crăcănat si nu mai sper la a ține minte. Cred că n-aș putea schimba. Sau aș putea? Doamne, mă rog. Apa și focul se îmbină în fiecare celulă a corpului meu, dar nu în memoria mea! Sănătatea nu-mi permite aerul bine, și pământul doare, vântul, Cuvântul educă dar… Nu este dubios că în memorie nu pot așeza apa bine? Tot ce cred că îmi rămâne, după ce am scris și n-am primit răspuns, este să nu mă mai învinovățesc. Dar mă doare sufletul pe care-l calc in picioare. Sufletele. Doamne, iartă-ne.

Vă aștept răspunsurile în comentarii.

Foto.

0 0 voturi
Article Rating
Abonare
Anunță la
guest
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile