Categorii
Versuri

Destinat pieirii?

O altă poezie. Aștept comentarii.

Eu sunt omul destinat pieirii
Neștiut de cei care-l adoră
Care-i repetă toate felurile vorbirii
Și așteaptă de la el o nouă metaforă

Algoritmul le spune să aștepte
Înainte de a da copiere la al lui specific
Și trecut-prezent-viitor se supune necriptic
Omul trebuie să se bucure științific

Mă bucur științific, dar bani cash aveți?
Nu văd banii, nici în cont nu-i văd
Că m-aș bucura și acum de ei, ce ziceți?
N-aș aștepta să-i merit de la un job, prevăd

Dacă scriu o poezie frumoasă
Doar de milă-mi dați bani?
Eu sunt defectul atunci, gloată mărinimoasă
Și ai voștri, domnilor stăpâni?

Ziceți să primesc banii când am nevoie de ei
Vedeți că am sursă de venit?
Știți câți bani avem acum, preaiubiți mișei?
Nu v-ați speria deloc în locul meu necuvenit?

Cine produce pitirea unui om?
Nu traumele, domnilor cu spirit econom?
Știți cum lucrează tata? Dar de mama știți?
De venit minim garantat, nu vreți să auziți?

Să știți că am învățat la școală,
Părinții mei la fel, nu într-o doară.

Fotografie.

Categorii
Versuri

Nevoi

Simt să mai scriu cel puțin încă o strofă, dar mi-am propus să public acum forma actuală a versurilor.

Îmi trebuie niște haine
Să nu-mi fie frig
Și plec în lume, fără frici și fără dume
Pune-mă să strig

Fără mâncare și spălare
Doamne dă-mi să rezist ușor
Să stau liniștit într-o recreere
Cu prieteni formând un cor

Da, pune-mă să strig,
Până sufletu-mi întregesc
Al câinelui covrig
Să cadă, că nu-i regesc

Ci-i virtual și problematic
Că ne naștem cu calculator
Ajungem în viața de apoi sistematic
Fără să ne fie cineva dator

Imagine.

Categorii
Programare

Bucla while-else în Python

De distracție și ca să ajut pe cineva încep să mă joc cu Python. Este un limbaj foarte curat pentru ochii mei, în plus și sigla Python este drăguță și Python are un singur cap de om care îi continuă evoluția, fapt din care rezultă stabilitate și decizii mai solide de la o versiune la alta.

De ce să ascund? Nu ascund. La ultimul loc de muncă am avut colegi care lucrau cu Python și Plone pentru site-uri ale UE.

Am încercat să-mi fac planuri mari, planuri mici, am încercat să fac un două lucruri pe zi în mod programat, acum știu sigur că nu mă ține și trec peste 30 de minute la altă activitate dacă nu-mi place cu adevărat.

i = 1
while i <= 10:
  print(i)
  i += 1
  # comentează sau decomentează:
  #break
else:
  print('interesant')
  • Instrucțiunea break nu a fost executată în această instanță de buclă while
  • iar utilizarea lui continue este irelevantă, și
  • dacă prima ramură a acestui while (deci fără condiție) nu începe a se executa niciodată, nici else nu se execută.

Ce vă place cel mai mult la limbajul de programare Python? Cum îl vedeți în viitor față de JavaScript sau TypeScript?

Imagine.

Categorii
Versuri

Prea mult sau prea puțin?

Întrebarea zilei: Câți bani poate să facă un poet în România?

Poezie nouă: Prea mult de simțit

Te aud cu drag și vreau să te-ascult
Dar vreau să nu te mai văd atât de mult.
Am greșit mult, nu merit acest privilegiu
Am dezamăgit și mințit, am făcut sacrilegiu!

E mai chinuitor, dar vreau și să știu puțin totuși:
Unde ești în spațiu sau încăpere, și dacă vorbim serioși,
Am greșit mult, nu merit acest privilegiu
Am dezamăgit și mințit, am făcut sacrilegiu!

Sunt fire singuratică:
Dansul nu mi-e bun în practică,
Nici solo, nici duel,
Nici strigăt, nici cântecel.

Ce e prea mult, e prea mult
Dar prefer cântecel în tumult
Căci fiecare risc asumat mi-e durere
Și prea multe gânduri îmi sunt doar părere.

Au pus semnul interzis și te rog să nu faci accident
Că ești foarte emoționată și nu vrei copil repetent.
Dar nu știu cât mai am de trăit în viața asta
Și prefer să diluăm emoțiile, și cu asta basta.

Te aud... 🙂
Categorii
Versuri

Am început din nou să scriu versuri

Este o poezie nefinisată începută azi. Aștept sugestii.

trecut, prezent și viitor

omul e deasupra lor
ființă ce simte
ființă ce alege
toți busola-i o vor
și harta-i s-o dezlege

spațiul îi cântă
muzica-i desenează

când închide ochii
universul e-năuntru
harta-i apare
decide și sare
ca un maestru

conduce realitatea cu propria imaginație
nimeni nu i se opune, nimeni n-are altă destinație
lumină înăuntru, lumină-n-afară
speranță infinită fără cuvinte de ocară

în jos infinit, în sus infinit
ce contează dacă sfințește locul
și stă-n nemărginit?

Varianta 2

Mulțumesc pentru comentariu Potecuța, dar țin să postez încă o variantă, posibil nu e cu atâta suflet ca prima: și tu simți la fel? Sper să o fac mai cu suflet după ce pun măsura versurilor mai bine într-o variantă viitoare. Este bună strategia? Numai bine!

intro 2

trecut, prezent și viitor,
omul e deasupra lor
ființă ce simte
ființă ce alege
toți busola și harta i le vor

spațiul îi cântă
muzica-i desenează
în spate trecut, în față viitor
și totu-i funcționează
trăiește prin artă

când închide ochii
universul e-năuntru
harta-i apare
decide și sare
ca un maestru

conduce realitatea cu propria imaginație
nimeni nu i se opune, nimeni n-are altă destinație
lumină înăuntru, lumină-n-afară
speranță infinită fără cuvinte de ocară
este poet diletant peste dominație

în jos infinit, în sus infinit
ce contează dacă sfințește locul
și stă nemărginit?
cucerește ca focul
și-și crește mereu spiritul
Categorii
Muzică

Trecut, prezent și viitor

Multe am de povestit celor care-mi sunt prieteni/e. Printre aceste lucruri în explicarea cărora prefer flexibilitatea dialogului prin limbaj întrerupt ba de un om, ba de celălalt, este că nu mai stau pe Facebook.

Voi pune aici pe scurt ce am schimbat la mine, la viața mea, la stâlpii de rezistență ai minții mele:

  1. fricos vizual
  2. curajos auditiv
  3. nu mai privesc oamenii (că toți mă mint cum și eu i-am mințit pentru văz, dezamăgit inclusiv)

Aș fi trecut mai sus și „să fiu bun” dar cum mai multe decât credeam se învârt în jurul meu am hotărât să scot asta.

Dacă planul este să închid/em ochii, ei bine, mă descurc. Cu ochii închiși descopăr omul bun din absolut oricare.

Are rost să vă spun unde am fost plecat de Crăciun și de Anul Nou?

Ascult melodia asta ca pe un drog, deși recunosc că nu înțeleg limbile folosite în fundal. Este foarte aproape de vibrația la care am fost forțat să renunț pe la finalul (căscați?) liceului.

Acum încerc să-mi fac obiceiul de a mă repeta, că de foarte multe ori nu mai țin minte cui i-am spus un lucru și cui nu.

În plus am reînceput clasa I virtual, fără colegi, să fac ordine în creierul meu.

Întrebări, păreri, sfaturi? Dacă aveți vreun sfat aruncat la fel de ușor ca pe-o înjurătură, vă invit să vedeți asta.

Imagine.

Categorii
Versuri

Cratima

A fost odată ca niciodată un băiat și nimeni nu știa unde-și ține cratima.

Băiatul renunța la filmul propriu de dragul altor filme.

De aceea a apărut acest basm.

Redescoperirea cratimei proprii? Nu-l interesează că zice că trebuie să se spele câțiva ani înainte de a folosi cratima.

Sau să facă bani.

Sau să socializeze.

Sau să citească.

Sau să termine ciclul primar.

Sau să facă ceva aplicație de smartphone.

Finalul fericit al acestui basm este exact finalul fericit pe care și-l dorește, și băiatul este aici personaj principal.


Aici doresc să vă lămuresc de ce nu folosesc cratima. Scrieți-mi un comentariu dacă nu v-am lămurit deja.

Imagine.