Categorii
Muzică Versuri

Vreau să citesc, cer răspunsuri

Când o să mă plătească sistemul să citesc? Eu, domnul prost și întârziat.

Am sentimente de revoluționar în momentul acesta.

Aș „Lovi drept în centru” acum dacă aș putea.

Câți oameni sunt ca mine și ar dori să citească, nu să muncească orbecăind? Și nu zic că nu-mi place locul de muncă, îmi place, dar este un defect în sistem din moment ce nu mă pot opri să citesc până am și eu… amintirea a ceea ce învățat în grădiniță!!!

Poa’ să mă bage respectuoșii de autorități unde vor, că sunt cinstit. Nu pute a defect? E în capul meu defectul? Și care e rezolvarea? O CER.

Vă întreb pe toți asta: care este rezolvarea?

Acum aproximativ 9 ani a fost sfârșitul lumii… Peste 9 ani cred că sunt același stil de circari pe la TV.

Audiție plăcută, dragi prieteni!

Foto.

Categorii
Versuri

Omul vechi și omul nou

În Biblie se scrie despre cum să ne dezbrăcăm de omul vechi și să ne îmbrăcăm în omul nou. Să privim în sus. Din întuneric să devenim lumină. Corpul ancorat în suflet, nu în elemente exterioare. Închizi ochii și te simți pe tine, nu zbori pe Cer ci în sufletul tău. Este un subiect interesant, din punctul meu de vedere. Era legenda aceea despre cum când omul a fost făcut de „zei” au pus fericirea în el și se spune că cea mai mare prostie a omului este că-și pune fericirea în afară.

Tot îmi repet cu ardoare că vreau să fiu acordat cu omul nou, strâng pumnii și îmi repet, nu cu omul vechi. Să supun trecutul, să mă rup de dureri. Vreau să gândesc pozitiv, vreau să nu fiu un monstru negativist, vreau să văd lumină curată când privesc în oglindă, vreau să fiu un focar de energie și gândire pozitivă. De cunoaștere corectă și înțelepciune.

Aș vrea să cred că e doar o alegere. Conștiința colectivă, frecvența gândurilor. Unitate, rupere de întuneric, învingerea bestiei, eliberare, deci autocontrol pentru Dumnezeu. Să înving ceea ce mă trage înapoi, deci! Să trec de poartă, chiar dacă doare!

Să fiu curajos, să fiu în acord cu inima mea dreaptă! Să mă remodelez, reîmpachetez. Să scap de problemele pe care mi le fac în mintea mea. Să nu mai dau vina pe alții. Dacă totul este precum ce e înăuntru?

Decid clar asta și sper că e doar o chestiune de timp.

Încep enervându-mă pe mine și alegând să am echilibru între elemente, enervându-mă! În loc de „De ce, Doamne?” să întreb „Ce anume, Doamne?”.

Dacă pot recomanda cuiva ceva ca să-și schimbe viața în bine este să se enerveze pe el înșiși până îi pușcă nervii. Răsplata vine garantat, chiar dacă ajungi să faci călătorii în timp în mod inconștient. Happy end. 👀

Melodia de azi:

Nu este nebun acela care dă ceea ce nu poate ține, ca să câștige ceea ce nu poate pierde!

Jim Elliot (martir)

Inspirație și imagine.

Categorii
Filme Programare Versuri

Unitatea potențială

O grămadă de cuvinte arbitrare, spuse sincer, despre diverse subiecte care mă interesează. „De ce vorbește ăsta?” „Dar de ce mă citește ăsta?”.

Cred că creștinismul unește mai mult decât alte religii.

Pune punctul pe i împotriva a tot ce este rău în lume, și cheamă oamenii să se adune împotriva-i.

Mă întreb dacă într-o lume superioară există suflete pereche.

Cândva mi-aș fi dorit să fie adevărat.

Mi-aș fi dorit să fiu făcut pentru cineva și acel cineva să fie făcut pentru mine. Amândoi copii ai lui Dumnezeu.

Ar fi mai unită lumea, sau mai exact partea bună a lumii, nu? Mai multe zâmbete sincere ar fi.

În lumea asta care este aproape o ficțiune științifică, în care zburăm pe cer în loc să zburăm în noi (mulți visează să fie supereroi), în care iubirea, zic cu supărare, e înlocuită cu dependență de anime porno, în lumea asta în care unii mor de foame, alții sunt părăsiți în orfelinate sau nici măcar acolo (de exemplu la spital)… Este nevoie cu siguranță de a spune lucrurilor pe nume, cu sinceritate și curaj. Cu dragoste.

Cred sincer că viitorul ne va aduce mai multă unitate. Precum steagul Uniunii Europene simbolizează cei doisprezece apostoli. Precum spune sloganul UE: „Unitate în diversitate”. Sunt de părere că unitatea nu elimină diversitatea.

Știu că scot din context, dar cel puțin sunt sincer:

‘Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.’ Apocalipsa 2:4

https://my.bible.com/bible/191/REV.2.4

Dragostea mea dintâi, dacă nu a fost Dumnezeu sau familia, a fost o glumă. A fost o dependență nesănătoasă și imatură. Și totuși, nu pot altora decât să le recomand să iubească măcar cum am iubit eu, că răsplata este veșnică.

Mi s-a dat de înțeles că sunt prea, vă rog iertați-mă, mucos ca să fiu iubit. Că iubire pentru mucoși nu există. Dar în această viață vreau să încerc să fac lumea mai unită. Fără vis nu se poate, fără carte nu se poate, dar într-acolo mă îndrept cu viteză foarte mică.

Ce inocenți eram când eram copii!… Unii dintre noi, cel puțin. Mai puțin eu. Cât m-am chinuit în copilărie, și degeaba. Dar măcar știu cum e durerea și merg mai departe. Sper să ajut în viitor, dar și mai mult sper să nu fie nevoie de ajutorul meu.

Și urechile-s bune la ceva, gen, când te accidentezi și nu te vede nimeni, strigi tare, și ești ajutat. Da, sunt eu aproape orb. Dar Dumnezeu ne-a dat cuvinte, chiar și orbilor. Cuvintele se pot imagina. Există dispozitiv făcut de un român care dă șansa orbilor să vadă cu limba! Deci există speranță și pentru cei care nu-și imaginează, că nu degeaba a vindecat Iisus orbi cât timp a fost pe Pământ.

Nu am ajuns acolo, cel puțin nu în viața mea, încât să putem spune, kaput cu cei care doar vorbesc. Că sunt unii cu inimile atât de împietrite că pot vedea o țară-ntreagă și tot răutăcioși rămân. Ne lipsește fundația la unii, cred că sunteți de acord, nu? Fundația cuvintelor bune, a lui te-rog-frumos și a lui îți-mulțumesc.

Și totuși… suntem bogați! Poate nu la suflet, unii. Dar suntem bogați! Și îmi stă gândul la câți se dau creștini în România, și de fapt nu sunt. La câți se dau necreștini și totuși sunt mai creștini decât alții care se dau creștini… Cred că există! Mi-l amintesc pe domnul scriitor Pavel Corutz.

E ușor să fii credincios cu vorba, dar la fapte e mai greu. Să fii credincios până la moarte pentru viață veșnică, pentru a-i trage după tine pe cei proști și/sau răi înspre un viitor mai bun, asta este ceva, nu?

Revin la ideea cu sufletele pereche. Decât curvie, e mai bine, nu? Decât preacurvie e mai bine, nu? Decât iluzii prin pixeli care stimulează simțurile împotriva echilibrului e mai bine, nu? Așa mi-aș dori pentru urmașii mei dacă aș avea unii. Și nu zic să ne închinăm la sufletul pereche ci să ne bucurăm cu el.

Da, eu sunt îngropat în pixeli, dar nu pot decât să îmi las saliva să curgă din gură când mă gândesc la cât de frumos este când vezi și auzi oameni reali și sănătoși. Nu pixeli, oameni cu suflete. Asta ne așteaptă în viitor, cel puțin așa am interpretat eu din Biblie.

Da, când am fost la Biserică mai demult mi s-a dat de înțeles, și chiar cred că a fost un mesaj de la Dumnezeu, să mă bucur de domeniul programării. Și este minunat, acum avem grafică 3D fotorealistă realizabilă cu Blender, un program cu sursă deschisă:

Dar mă repet, ne lipsește multora fundația: gândurile bune. Că dacă părinții sunt buni cu copii, copiii cresc mari și învață și să fie inteligenți. Dacă nu-s buni părinții, de unde să mai învețe copilul? Nici nu se mai naște copilul. Totul pornește de la dragoste.

Aștept propria voastră aiureală de cuvinte în comentarii mai jos.

Toate gândurile bune!

Foto.

Categorii
Muzică Versuri

Atomii și succesul

În liniște dansează muuulți atomi. În gălăgia asta nebună, ei sunt esența, cea care funcționează științific, după legi sigure. Judecăți fără răutate, judecăți științifice, altfel spus.

Odată cu banii, vine și răspunderea. Și împărtășirea cu ceilalți a durerilor. Atunci când vrei să întinzi din aripile tale celor de pe lângă podium.

Aurul e trecător, dar cuvintele mai puțin. Care este legătura mai facilă, cea dintre un cuvânt spus de un om și ochii lui, cei luminoși sau triști, ori cea dintre un cuvânt spus de un om și banii omului? Cineva îmi spune că cea dintre cuvânt și ban. Dat fiind că la început a fost Cuvântul, cum scrie în Biblie… Ce păreri aveți? Cuvântul este mai aproape de ban decât de ochii unui suflet?

Mă refer la acei atomi care zic cuvinte bune și rabdă să mai treacă vremea grea în timp ce-și fac treaba pentru familie, colegi, prieteni. Pietre prețioase.

O melodie despre cei care muncesc în tăcere pentru noi toți. Unii la vedere, alții mai puțin.

Am descoperit melodiile minimaliste ale lui Ludovico Einaudi în liceu și îl ascult periodic.

O Duminică frumoasă și plăcută, dragi cititori/cititoare!

Foto.

Categorii
Versuri

Toate-au fost spuse deja

Tot ascult Glossa cântată de Cedry2k. Îmi dau seama că deși toate ce-s spuse sunt noi cumva, toate sunt vechi. Ce să scriu aici? Doar din curaj? Înțelepciunea este să tac din gură, să aplic de învăț, și la cât de încet învăț… Mai bine tac!

Nu-mi place ce văd în oglindă. Nu-mi place ce-mi amintesc despre lumea în care m-am născut. Nu-mi place falsificarea continuă a prezentului. Nu-mi place că rabd totul poate degeaba.

Singurul motiv pentru care scriu este să mă conectez cu oameni. Un fel de slăbiciune, un fel de sperietură din trecutul meu greu de suportat.

Pornim la naștere de la traume, mergem grăbiți înspre moarte, ne mai bucurăm de câte-un weekend și apoi zicem să fim și noi ca ceilalți.

Sunt aici să învăț, și când le-am învățat? Niciodată. Sunt aici să mă bucur de viață? Nu, e o planetă a pedepsei, mi-a zis un creștin cândva. Așa că dacă urmăresc orice altceva decât să învăț, este în zadar. Tot ce nu este învățătură este o formă de drog.

Să fiu cinstit cu voi, cu puținii care mă citiți, măcar atât. Și chiar și așa poate vă plictisesc, că nu-s atât de citit încât să fiu interesant.

Ce vă motivează pe voi la a scrie unor oameni? Dacă nu credeți că trăiți pe o planetă a pedepsei, ce vă face să scrieți altora, în mod cinstit și serios? Aștept răspunsurile voastre în comentarii.

Am momente când râd? Da. Dar tind să fiu mai mult serios, de dragul viitorului bun al celor dragi mie. Așa cred că fac foarte mulți creștini. Și eu mă droghez într-un fel, și nu ascund asta. Și insist să mă gândesc tot mai mult la viața veșnică. Chiar dacă nu sunteți creștini, nu vi se pare interesant de experiențele de moarte clinică, și faptul că și budismul, și hinduismul, și alte religii zic de ceva după moarte, la fel cu mărețul creștinism?

Mesajele voastre sunt drogul meu. Să facem o frăție a seriozității și a faptelor bune prin orice cuvânt rostit! Toate gândurile bune!

Categorii
Versuri

Autostăpânire, grea autostăpânire

Din seria: ficțiune de completat.

Uit repede. Ca și cum altcineva ar gândi pentru mine, cel micuț și pricăjit. Și poate e drept. Aș vrea să țin minte, dar ar durea prea tare. Între timp m-am macho-izat si crăcănat si nu mai sper la a ține minte. Cred că n-aș putea schimba. Sau aș putea? Doamne, mă rog. Apa și focul se îmbină în fiecare celulă a corpului meu, dar nu în memoria mea! Sănătatea nu-mi permite aerul bine, și pământul doare, vântul, Cuvântul educă dar… Nu este dubios că în memorie nu pot așeza apa bine? Tot ce cred că îmi rămâne, după ce am scris și n-am primit răspuns, este să nu mă mai învinovățesc. Dar mă doare sufletul pe care-l calc in picioare. Sufletele. Doamne, iartă-ne.

Vă aștept răspunsurile în comentarii.

Foto.