Categorii
Muzică Versuri

Glossa – Mihai Eminescu

Revin la această poezie superbă pusă în melodie de Cedry2k, un rapper creștin, pe care am descoperit-o în liceu. Este ca o ancoră în furtună. Ca o mângâiere de sus.

Tot m-am zbătut să o găsesc pe Spotify dar am găsit-o doar pe YouTube. Nu o pot asculta ușor la căști wireless dar cel puțin o pot pune pe repetare pe YouTube.

Audiție plăcută!

În rest, gândul principal este că îmi place munca, și la locul de muncă dar și pentru mine, și am început să lucrez pe un blog și site noi dar probabil vor fi gata peste mai mult de jumătate de an – o aplicație izomorfă bazată pe Volto, pe care îl folosesc la job. Pe Facebook păstrez legătura cu profesori de-ai mei cu care m-am înțeles bine și sunt uimit de înțelepciunea din comentariile lor. Două ore de odihnă bună întrec și zece de odihnă proastă, experimentam asta azi.

Mă gândeam ce mult mi-ar folosi un buton fără ecran care să vibreze puțin când îl ating în caz că e ora trecută de 6, cum mă trezesc de obicei la 8-8:30 și dacă e ora trecută de 6 nu este bine să încerc să mă culc la loc.

Aștept cu bucurie ziua de mâine să mă odihnesc și să citesc.

Toate gândurile bune și un sfârșit de săptămână frumos și plăcut!

Foto.

Categorii
Versuri

Ochii mei

Da, ce subiect tabu. Știu.

Sunt căprui și distrug inima oricui.

Vă cântă altceva melodia? Or prelucrat-o și pe aia deja?

Cine îmi vede ochii îmi vede și cearcănele? Atunci încep să am compasiune. „Focul” din privire? Obrajii rotunjori? Le văd și eu, dar vedeți ce am scris mai jos.

Ochii mei închiși. Am văzul estompat, și nu eu zic, ci alții.

Altă melodie de la același artist spune: Cine are ochi să vadă o să vadă, cine nu mă crede pe cuvânt să aibă grijă să nu cadă!

Mă străduiesc să îmi dezvolt neuronii singuratici dar e greu. Că nici fără voință nu e bine și nici fără imaginație. Trebuie să le combin.

Așa că… Am început, eu, domnul handicapățel, să citesc 2 pagini pe zi. Cică mă ferește de demența Alzheimer dacă citesc 2 pagini pe zi. Am început și continui. Dar mă plâng în sinea mea că sunt superficial, că nu văd, nu-mi imaginez fiecare cuvânt. Ca un bebe la grădi.

Acuma cine vrea să citească bine și cine nu? Că unii se iau la întrecere cu mine deja.

Sper că v-am făcut să vă distrați puțin și… Urați-mi succes să citesc și mâine 2 pagini! Cultivatul de mine mă așteaptă din viitor.

Nimeriți cumva cât voi trăi în ritmul ăsta?

Am o bibliotecuță mică și mă bucur că pot studia pentru locul de muncă. Deci nici un stres. Mă odihnesc bine în ultimul timp. Mi-am făcut un obicei din a mă odihni când simt nevoia. Direct. Fără alte gânduri.

De ce postez acest text? Că îmi place comunicarea. Orbului îi place să comunice? Păi ce, Iisus n-a vindecat orbi? Hai să ne purtăm frumos unii cu alții oricum.

Chestia asta pe care o fac în ultimul timp pe blog e un fel de jurnal. Un fel de categorie numită „gânduri”. Versuri? Nu mai am nervi să scriu versuri, sau să mă filmez și să mă pun pe Facebook.

Ce mai spuneți, dragi prieteni? Un gând bun pentru un om?

În ultimele săptămâni Facebook uneori nu-mi mai merge bine, uneori nu se încarcă imaginile, alteori nu se încarcă postările, alteori deloc. Pățiți și voi de-astea? E plăcut să-ți gestioneze cineva conținutul, să-ți facă actualizări surpriză la interfața grafică, dar e bun se pare și în a avea propriul tău site web.

Poate e devreme întrebarea dar… Cum vă pregătiți pentru 2022?

Toate gândurile bune!

Foto.

Categorii
Muzică Versuri

Urmează-ți inima!

Mov, violet, supereroi. Albastru + roșu. Stele. De la Dumnezeu, creștine!

Imboldul interior aproape absent. Dar toate piesele puzzle-ului încep să se potrivească, să se unească.

Viteză? Nu. Succes bănesc? Nu. Văz în depărtare? Nu. Încă.

Să încerc altceva!

Ce îmi place? Programarea, muzica. Mai exact, să îi ajut pe ceilalți și pe mine. Cu viteza mea normală.

Nu vreau să stric sentimentul cu gânduri, e mai simplu decât altădată! Îmi lipsește inima… Dar nu pentru totdeauna!

Îmi spun, păstrează lucrurile simple, Silviu!

Irelevant sau relevant, și eu sunt scorpion! Scorul pionilor, aș zice uneori.

Rup lanțurile și dau pace, începând cu mine.

Audiție plăcută!

Foto.

Categorii
Versuri

Prostia și răutatea

Nici la maimuțe nu le întâlnim cum le întâlnim la oameni.

Răzgândiri câte-ncap. Plânset înăbușit. Distracții paralizante.

Dar dacă… într-o bună zi… UE ar plăti românii să citească cărți?

Poate s-ar schimba totul.

Până atunci… Poate o să-mi cunosc uneltele… Răzgândire! La paștele cailor!

Până atunci… O să suport vorbe de ocară și o să mă prezint așa cum sunt: un prost care nu vrea să fie prost.

Și întoarce celălalt obraz.

Că deee… e foarte ușor să urăști prostia când ești inteligent.

De aceea s-a inventat inima împietrită.

Doamne ajută și iartă-mi prostia că dac-aș putea-o aș ucide-o (gândesc „Sunt un criminal”)!

Huiduiți-mă cât timp mai aveți guri!

Foto.

Categorii
Muzică

Unde este dragostea?

O melodie foarte bună, la un clic distanță:

Foto.

Categorii
Versuri

Aur curat

Eu… am suferit din lipsa banilor. Dar n-am ajuns încă să fiu obsedat de bani. Sau așa cred acum. Dar dacă aș pierde frigiderul (minune apărută în ultimul secol!)? Dar dacă aș pierde telefonul inteligent care a costat mult? Dar dacă aș pierde geamurile termopane (cu două tăișuri această idee)! Mai am de lucrat la mine și de visat, dar ca principiu e destul de tărișor în ființa mea.

Nu vreau palate, diamante, inele, idoli etc. Nu vreau să mă-nec în deșert. Să mă-ngrop în nisip. Vreau să simt. Cum am mai simțit. Îmi vreau inima înapoi! Nu vreau să se tânguie de mine, cu durere sau fățarnic-style, nimeni. Ajunge cât o fac eu cu mine însumi în „oglindă”. Doresc să găsesc adevăruri, chiar dacă sunt incomode, că poate ajută.

Am promisiunea de Sus din Biblie că într-o bună zi nu vom mai privi ca-ntr-o oglindă ci față în față. Că vom cunoaște pe deplin, cum și noi am fost cunoscuți pe deplin.

Credința creștină îi aduce împreună pe cei săraci și pe cei bogați. Unora Iisus le zice să dea roade cu banii pe care îi au, altora le zice să renunțe la bani. De ce? Pentru mai bine!

Dragostea împlinește legea! Vreau să stau la masă cu oameni buni, nu pentru banii lor ci ca să învăț de la ei și să-i ajut! Să aducem mulțumirile celor de jos (faptele lor) și le dăm mai sus (recunoștință). Și vestea bună: roata se-ntoarce tot de-a roata.

Azi mi-a trimis un serviciu de găzduire de poze atenționare că dacă nu le plătesc îmi șterg pozele. Am intrat și am plătit, intuiam că sunt poze importante legate de domnul scriitor Pavel Corutz. Am plătit și am descărcat pozele. Și iată-le prelucrate. Dar ce mai contează când domnul scriitor a murit? Asta-i lumea. Nu mă plâng de bani, am destui. Dar de ce mi-au modificat pozele? Nu erau ale mele, dar măcar să le găsesc altundeva neprelucrate cândva? Când eu pun totul public pe net sau aș pune, cu excepția lucrurilor care strică la cap copiii?

Sunt trist. Iată de ce:

Creierul este diform. Acesta este adevărul. Domnule scriitor, îmi pare rău că v-am dezamăgit și vă dezamăgesc. Dacă aș avea mai multe cărți citite m-aș băga să unesc oamenii cumva, dar cred că sunt alții care pot face asta mai bine decât mine. E vina mea în continuare? Cine poate să mă lămurească? Acesta este viitorul creierelor, ca în poza de mai sus? Vă spun sincer, vă jur că nu eu am prelucrat acea imagine.

În final… Toate gândurile bune! Roata se-ntoarce tot de-a roata. M-ați atacat în punctul sensibil. Cât timp a trăit, domnul scriitor Pavel Corutz a spus de multe ori că a fost radiat psihotronic, că i se umblă în calculator și i se șterg postările când vor alții. Regret că n-am vorbit mai mult cu dânsul. Regret că nu m-am pus să citesc când eram mai tânăr. Dar acum asta e. M-aș și întoarce în timp dacă aș putea fi sigur că o să-mi iasă să citesc mai mult și real, cu imaginație.

Alte poze din PhotoBucket…

Imaginea de mai sus am făcut-o în GIMP în timp ce eram în liceu și moderam un grup pe Facebook numit Frăția Creatorilor Morali Români. Dus la paranoia, am șters membrii grupului (vreo 300) și grupul. Regret, din nou, și voi regreta toată viața. Cel puțin că m-a durut și pe mine, nu?

Am învățat că degeaba vorbești dacă n-ai cap. Dacă nu-ți imaginezi, nu visezi.

Am postat materialele de mai sus și pe Facebook parcă, dar în mod sigur și pe forumul, acum dispărut, Drumul Învingătorilor, moderat personal de Pavel Corutz înainte ca acesta să treacă pe Facebook.

Cui îi pasă de un amărât de poet super-începător și ratat? M-am băgat la programare crezând c-o să-mi iasă. De visat n-am visat mai nimic.

Doamne, vă rog faceți dreptate. Nu mie, și oamenilor care l-au crezut și l-au susținut pe domnul scriitor. Doamne, făceți-le dreptate. Amin. Doamne, să rămână adevărul. Amin.

Categorii
Muzică Versuri

Când gândurile pierd…

Pășesc din trecut în viitor și apoi înapoi în trecut, mă așteaptă aceleași momente cheie. Dar la fiecare pas pare că cineva-mi șlefuiește creierul.

Ascultam o melodie tristă și serioasă. Nici nu mai știu ce melodie să ascult, deși am acces la milioane. Doar una e cu suflet, dar îmi vine să-i dau play până-și pierde din semnificație. Îmi trebuie o pauză și de la asta. Voința ce-am ținut-o aproape de mine până acum începe a mă părăsi căci nu-și mai găsește locul în mine. Fără ea eram mai rău decât sunt acum, dar nu știu cu ce mă mai ajută acum.

Îmi dau seama că aproape toate lucrurile sunt trecătoare. Cel mai rău e că și gândurile sunt la fel.

Când gravitația mă apasă pe piept și nu pot respira ușor nici când încerc să adorm, când nu mai pot să-mi imaginez mare lucru, când sunetele îmi revelează o lume malefică și răuvoitoare, unită întru orbire sau surzire. Mă uit la mâinile mele și iar îmi vine să-nchid ochii, mâini sortite pieirii.

Când speranța de a crește e înlocuită cu bucuria de a putea dormi.

Când ai câțiva bani dar nu-ți poți recâștiga sănătatea cu ei.

Când toate-s cu susul în jos și dragostea piere la fiecare pas câte puțin. Când mai fac un gest de dragoste, m-apucă tremuratul. Și un animal pare a fi mai iubibil decât un om prost.

Când mă întrec și melcii la viteza de citire.

Când mă doare corpul, și sufletul nu mi-l mai simt. Când mintea mi-e blocată și goală.

Când mă bucur de ce văd dar mă bucur mai mult să închid ochii.

Când pe cer aproape nu mai văd stele, și albastrul devine negru.

Atunci renunț la gânduri de îmbogățire, la a salva toată lumea de rău, ci mă concentrez pe aproapele meu, și mă bucur cât pot de fiecare clipă petrecută cu ei. Aștept să treacă lumea asta, să vină o viață nouă. Aștept întorcând obrazul să treacă toate necazurile. Mi-a zis un creștin cândva că lumea asta va pieri… în foc. Am citit Noul Testament și sunt sigur că trăim vremurile din urmă, când viteza e mare și e folosită în scopuri distructive, inumane.

M-am săturat și de a scrie, când pot învăța atât de încet de la cărți, oameni. De parcă nu m-aș fi săturat oricum înainte. De ce să scriu când împart doar orbire?

Singura mea speranță vie în momentul acesta este viața veșnică. Să mă bucur de lucrurile materiale este un fel de a cădea într-o capcană în care oricum intru puțin. Răceala absolută mi-e ghid.

Echilibrul meu rămâne în ideile pe care nu le exprim. În rest… Sunt trist. Secat de viață mă bucur că mai sunt creștini prin această țară și las totul să curgă de la sine. Teatru aiurit, va pieri cândva. Peste 700,000 de morți în SUA datorită pandemiei… Încotro se îndreaptă lumea asta oare? Mor oameni valoroși, tinerii ce fac? Eu nici nu pot ști bine de ei. Cine poate ști? Cine le poate cuprinde pe toate cu mintea? Mă gândeam să lucrez cu probabilități, dar atât de încet mă cultiv că mai bine mă las pierdut și umilit.

Ce-mi rămâne? Să muncesc ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru șef. Să citesc, cât pot, cum pot. Să mă bucur că mai am vise oricât de mici. Să ascult muzică bună. Să fiu drept cât pot. Mă bucur de 2 zile de odihnă ciudată pe săptămână, și nopți lungi, dar speranțe mari n-am.

Sănătatea e trecătoare, la fel și ne-sănătatea. Trupul e trecător, spiritul nu. La dragoste încerc să nu mă mai gândesc.

Ce să mai scriu? Este posibil ca peste câteva zile să mă trezesc că nu mai pot scrie.

Un gând bun? Dumnezeu este acolo sus și ne veghează, și ne dă la toți ce merităm în timp. Îmi pare rău uneori că nu pot face mai mult bine, dar raiul nu va fi gol! Să încercăm să ne bucurăm de orice ne dă Dumnezeu, plăcut și mai ales neplăcut! Se va termina cu bine!

Doamne, ajută-ne să creștem!

Categorii
Muzică

Emeli Sandé – Clovn

Aceasta este o melodie din suflet pentru suflet (serioasă), frumoasă și înțeleaptă. Ea prezintă o mare parte din „viața” mea de „actor”. Eu cred că toți suntem actori într-o anumită măsură.

Versurile melodiei spun exact ce aș spune și eu. Sau ce aș fi spus mai demult. Când eram puțin mai curajos. Doar că în loc de finalul „I’m selling out tonight.” („Mă vând în seara asta.”) aș pune ceva mai pozitiv. Doamne, mulțumesc că nu mi-ai scos ochii până acum!

Din nefericire pentru a asculta videoclipul trebuie să faceți clic de 2 ori deoarece video-ul nu se incorporează direct aici.

Ce părere aveți despre video, melodie, versuri, imagini?

Toate gândurile bune!

Foto.